Interviu Iuliana Marchian

Zilele trecute am stat de vorbă cu Iuliana Marchian, freelancer experimentat în domeniul travel writing pe site-ul www.liberprofi.ro și o persoană incredibil de pasionată de călătorii. Ea ne-a răspuns mai multor întrebări legate de trecutul ei, cum a început să lucreze ca frelancer și ce a determinat-o să renunțe la job-ul clasic pe care îl avea și să facă pasul spre liber-profesionism. După spusele ei, de la angajat la freelancer nu este decât un pas, iar conform poveștii cu bulgărele de zăpadă, nu ai nevoie decât de câteva proiecte pentru a-ți putea lua avânt pe cont propriu. Dar te sfătuim să citești întregul interviu, pentru a-ți face o idee despre cum este și îți trebuie pentru a reuși să devii propriul tău șef. 

În viziunea ta, cum ai defini freelancing-ul? Cum ai decis să fii unul dintre cei care îl practică?

Așa cum și numele în engleză sugerează, freelancing-ul este strâns legat de ideea de libertate (free). Acum, desigur, fiecare înțelege în felul lui această libertate.

Unii își doresc să fie freelanceri pentru a putea petrece mai mult timp cu copii sau cu familia lor. Există persoane ce urăsc până și gândul de a se trezi dimineața devreme pentru a ajunge la job. Sau alții care vor să lucreze din orice colț al lumii folosindu-se de o simplă conexiune la internet. Sunt și freelanceri care pur și simplu sunt sătui să piardă timp valoros pe drumul servici-casă și conștientizează faptul că pot face de la propriul calculator în 4 ore ceea ce ar face la un job clasic 9 to 5 în 8 ore.

Așadar, dacă ar fi să definesc freelancing-ul folosind doar câteva cuvinte aș face-o spunând: libertate, autonomie, eficiență, bucurie, împlinire.

Vorbind din experiența mea, încă de când am terminat facultatea am vrut să pot lucra de acasă. Cu atât mai mult cu cât specializarea mea implica exclusiv muncă de la calculator, deci nu aveam nevoie să lucrez neapărat într-un spațiu special amenajat, cu anumite dotări, echipamente și așa mai departe. Mulți ani de zile m-am lovit de o atitudine rigidă a șefilor, care țineau neapărat să mă vadă la birou în fiecare zi, la programul standard 9 – 5, chiar dacă observau și ei că nu lucrez la capacitate maximă. Într-un final, sătulă de ceea ce se întâmpla la birou, m-am decis să devin propriul meu șef.

Îmi doream foarte mult, încă de când eram copil, să pot vizita anumite colțuri ale lumii și asta când era sezonul cel mai bun și nu când mi se dădea voie să îmi iau concediu. Devenind freelancer, am putut face asta, dar și să continuu să lucrez la proiectele în care eram angrenată, indiferent de locul în care mă aflam pe glob, folosindu-mă de numai o conexiune la internet.

Cum au apărut primii tăi clienți? A fost greu să îți găsești clienți la început?

Da, începutul a fost destul de greu, aș putea spune. Și din câte am observat, acest lucru este general valabil pentru majoritatea freelancer-ilor cu care am avut contact. Pentru mine a fost dificil pentru că, în primul rând, trecerea de la angajat la freelancer am făcut-o destul de heirupist, fără să îmi planific în prealabil niște pași pe care să îi urmez. Probabil că nu aș mai face la fel și acum, ci poate că aș merge o perioadă cu jobul tradițional și freelancingul în paralel, până aș reuși să îmi asigur un minim de colaboratori.

În al doilea rând, primii clienți au apărut greu, pentru că m-am lansat direct ca travel writer pe piața internațională și cu toate că știam bine limba engleză, încă mai făceam erori de gramatică, topică, frază, vocabular etc. Asta, cel mai probabil, din cauza lipsei exercițiului. Competiția mea erau cei ce foloseau engleza drept limbă maternă, ceea ce, normal, mă dezavantaja extraordinar. Am continuat totuși să scriu pentru mine pe site-ul meu de călătorii și să socializez prin toate rețelele cu putință. Așa m-am întâlnit cu editoarea de la o revistă din Nepal când am vizitat această țară, iar ea mi-a propus imediat să scriu pentru revista lor, după ce îmi închei cercetarea în care mă aflam.

Și exact ca în povestea cu bulgărele de zăpadă, odată ce acesta a început să se pună în mișcare, lucrurile au mers de la sine din ce în ce mai bine, pentru că aveam ce să trec în portofoliul propriu. Dacă este să stau să mă uit în urmă, majoritatea clienților i-am găsit sau m-au găsit ei pe mine prin intermediul site-urilor de socializare (grupuri de FB, diferite baze de date de content writeri) sau prin site-uri dedicate freelancing-ului.

Ce te-a făcut sa te gândești să mergi pe acest drum?

Am fost întotdeauna frustrată că de câte ori vizitam un loc sau o țară frumoasă, nu puteam sta mai mult. Eu îmi doream să ajung să cunosc oamenii, obiceiurile lor, cum locuiesc, cum mănâncă, și mai ales să pot explora locuri ceva mai non-turistice. Cu toate acestea, cel mai adesea trebuia să mă limitez numai la cele mai importante atracții, pentru că eram condiționată de data când mi se încheia concediul. Și ca să fie setul complet, trebuia să și alerg pentru a vedea cât mai multe obiective, astfel încât, atunci când ajungeam acasă, nici măcar nu mai îmi aminteam mare lucru din ceea ce am vizitat. Totul era numai o fugă de dragul de a bifa niște lucruri.

Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care am intrat în concediu fără plată și am început freelancing-ul a fost să plec într-o călătorie de aproape două luni în Maroc. Am ales sezonul perfect, când nu era nici prea cald, nici prea frig, și anume toamna. Durata a fost și ea suficient de lungă încât să mă pot opri și în locuri mai puțin turistice și să pot vedea cât mai mult din această țară, fără să fiu nevoită să alerg. Mergând foarte încet și pe cont propriu am putut să cheltui în două luni cât aș fi cheltuit în mod normal într-o excursie de două săptămâni și cu toate acestea am văzut mult mai multe locuri și am avut mult mai multe experiențe. Toate acestea au fost posibile pentru că mi-am putut permite când să plec, cât să stau, unde să stau și cât să cheltui. Nu mai eram condiționată de absolut nimic.

Se poate câștiga mai bine din freelancing decât din joburi similare tradiționale?

În cazul meu, câștigurile din freelancing nu vin lunar, ci în calupuri, în funcție de cum am proiectele, așa că îmi este foarte greu să fac o comparație. La un job tradițional ești plătit în fiecare lună, de multe ori chiar dacă îți faci treaba ori ba. În freelancing, sunt situații în care chiar dacă ți-ai dus la bun sfârșit task-ul pe care îl aveai, uneori să trebuiască să aștepți primirea banilor până când are firma încheierea de lună și face plățile colaboratorilor sau mai știu eu din ce alte motive.

La început, firește, ești puțin dezamăgit, frustrat, enervat sau chiar descurajat. Dar după ce te obișnuiești cu acest ritm și înveți să te adaptezi, îți schimbi sistemul de gândire și vezi lucrurile altfel. În acele momente când nu ai proiecte, dar tocmai ți-a intrat o tranșă de bani în cont de la proiecte mai vechi, te gândești cum să valorifici timpul disponibil cât mai bine pentru tine (eu spre exemplu călătoresc). Tot ce pot spune este că la începutul „carierei” de freelancer vei câștiga foarte puțin, dacă nu chiar nimic, așa că niște planuri și mai ales niște fonduri de rezervă ți-ar prinde foarte bine.

Cum îți promovezi serviciile? Ai conturi pe site-uri de profil sau folosești alte metode de promovare?

Am atâtea conturi, că nici eu nu le mai știu pe toate (noroc că ține minte calculatorul parolele). Urmăresc în mod curent cel puțin 10-20 grupuri de FB, baze de date pentru content writeri, newslettere și site-uri de freelancing. La început pare copleșitor, dar pe parcurs înveți cum să jonglezi cu ele, știi exact ce cauți și nu mai pierzi timpul pentru a scrie scrisori de intenție peste tot, ci numai acolo unde intuiția îți spune că poți da ce-i mai bun din tine. Ca numitor comun, am siteu-l meu, Authentic Travels, unde adun toate rezultatele muncii mele și când mai aplic pentru o colaborare, trimit link-uri către ultimele articole publicate.

Cum ai ajuns să ai cont pe LiberProfi.ro? Crezi că freelancing-ul din România are viitor?

Așa cum am menționat mai sus, competiția mea sunt nativii de limba engleză și asta înseamnă că la multe colaborări nici nu mai aplic dacă văd că se cere engleza ca limbă maternă. Chiar dacă vorbesc engleza foarte bine, nu sunt încă la nivel nativ și nu voi putea schimba niciodată faptul că m-am născut în România. Ca urmare, am căutat site-uri de freelancing în țara noastră, unde să pot aplica pe proiecte și să-mi pot folosi limba mea maternă, româna, drept un atu. Am scris nenumărate articole și în reviste din România.

Totuși, comparativ cu numărul proiectelor din afara țării, pot spune că România încă are multe de învățat în tot ceea ce ține de freelancing. Am apelat inclusiv la firme de HR care să-mi găsească colaborări, dar mi s-a ridicat din umeri. Mi s-a spus că șefii vor să-și vadă oamenii la datorie, pe baricade, chiar dacă eu îmi fac munca de „n” ori mai bine de acasă sau dintr-un șezlong de pe o plajă tropicală. Desigur că eu m-am încăpățânat și am căutat colaborări pe cont propriu. Există și în România oameni deschiși și conectați la occident, care au văzut avantajele freelancing-ului și după îndelungi căutări, am găsit și la noi cu cine să lucrez.

Care a fost cel mai interesant proiect pe care l-ai avut? Ai avut proiecte cu români?

Cred că cel mai interesant proiect a fost chiar primul, poate pentru că nu știam la ce să mă aștept și am lăsat lucrurile să meargă de la sine. A fost probabil singurul proiect unde m-am cunoscut față în față cu editoarea, în timp ce mâncam dal bhat cu mâna, într-un local din Katmandu, Nepal. Am scris o perioadă pentru revista Inside Himalayas, iar de curând ultimul meu articol a fost publicat pe prima pagină a revistei printate. Bucuria mea a fost cu atât mai mare cu cât cerințele nu erau stricte și am putut să surprind niște aspecte din viața de zi cu zi a unor sate din Nepal. Articolul este despre Oamenii pe care i-am întâlnit când a făcut o drumeție mai puțin cunoscută din Nepal, ruta Tamang Heritage Trail   (evident, articolul este în engleză).

Am, în momentul de față, și un proiect cu români unde scriu ghiduri pentru anumite destinații după ce fac o cercetare prealabilă pe internet. Celelalte colaborări jonglează însă între diferite țări și site-uri, reviste, platforme sau agenții de călătorie din Anglia, SUA, Canada și chiar Peru.

Ce le recomanzi clienților din Romania care au nevoie de ajutor în online?

Prima recomandare ar fi să scrie detaliat ce își doresc de la proiect. În general (și nu numai la români), descrierile proiectelor sunt atât de generale, încât tu ca freelancer nu poți da nici un preț corect și nici o estimare bună de timp, iar de aici poate apărea un lung lanț de neînțelegeri și dispute pe parcursul proiectului. De multe ori, dacă proiectul este prea confuz și general, freelancerii de calitate preferă să caute altceva și să nu își piardă timpul cerând mai multe detalii.

În al doilea rând, aș recomanda o deschidere mai mare spre lucrul de acasă sau din orice alt colț al lumii. Atâta timp cât eu îmi fac treaba bine și livrez la timp ceea ce mi s-a cerut, consider că prea puțin contează că nu ne vedem față în față și că eu lucrez de fapt de pe o plajă la Marea Andaman. Cu clienții străini vorbesc ori de câte ori este nevoie pe Skype și în felul acesta putem să comunicăm foarte bine. Tehnologia din ziua de azi ajută mult freelancerii.

În al treilea rând, mulți dintre cei care pun proiecte pe platforme de freelancing afișează și își planifică un buget foarte mic. Iar lucrul acesta nu este valabil doar în România, ci peste tot în lume. Astfel, ajungi să muncești aproape pe gratis, dacă accepți proiectul în cauză. Bineînțeles că acel raport calitate – preț este foarte dezechilibrat în accepțiunea unor astfel de angajatori. A vedea freelancer-ul ca pe un om, care are și el nevoile și cheltuielile lui, cota lui de piață datorată experienței, ar fi un lucru extraordinar.

Sigur, oricând clienții vor putea găsi persoane care vor fi dispuși să facă treabă și pe bani mai puțini, dar lucrurile sunt exact ca și în supermarket: cu cât plătești mai puțin, cu atât va scădea și calitatea produsului finit. Iar de multe ori, se poate ca de dragul a câtorva zeci de dolari pe care angajatorul crede că îi economisește, să ajungă în final să plătească mai mult de fapt, dacă adaugă corectări de text, editări, postări pe WordPress și așa mai departe.

Sunt probabil mulți care se gândesc dacă să facă sau nu freelancing. Ce sfaturi vrei să le dai?

Primul meu sfat ar fi să nu facă greșeala mea și să meargă cu jobul pe care îl au și cu freelancing-ul în paralel pentru o perioadă. Să vadă cum este, dacă le place și dacă sunt dispuși să muncească poate pentru sume mai mici decât sunt obișnuiți, la început și abia apoi să renunțe la serviciul pe care îl au.

În altă ordine de idei, le-aș recomanda să își aleagă să facă ceva ce le place. Vor fi inevitabil și momente grele, peste care nu vor putea trece dacă nu fac ceva din inimă, din pasiune, care să îi împlinească pe ei înșiși, în primul rând.

Și în final, să accepte să lucreze pe gratis la început, dacă este cazul, cu scopul de a-și construi un nume în domeniul ales și de a-și crea un portofoliu solid. Trebuie să fie conștienți care le este valoarea și să lucreze continuu la a crește ștacheta, de la un proiect la altul. Acesta a fost interviul Iulianei Marchian. Sperăm că ți-a plăcut și că te ajută să îți faci o idee despre ce înseamnă freelancing în România și care sunt pașii pe care va trebui să îi faci pentru a deveni și tu o persoană liber-profesionistă în țara noastră. Dacă experiența ei îți pare interesantă și crezi că ți-ar plăcea să colaborați, nu ezita să vizitezi profilul Iulianei, accesând acest link Iuliana Marchian